Performanta la foc a acoperisurilor exterioare: ce arata de fapt testele Broof
Clasificarea la foc si performanta la foc a acoperisurilor exterioare sunt probleme complexe si adesea gresit intelese, mai ales dupa intensificarea reglementarilor legate de sistemele fotovoltaice. Dificultatile apar nu numai din insasi natura materialelor si sistemelor implicate, ci si din standardele de referinta neclare si o abordare confuza a declaratiei de performanta.
Concepte de baza: reactie la foc si rezistenta la foc
Inainte de a analiza in mod specific clasificarea la foc a acoperisurilor, este necesar sa clarificam doua concepte cheie: reactia la foc a produselor si rezistenta la foc a elementelor de constructie.
- Reactia la foc: Aceasta este clasificarea unui produs care, dupa ce a fost expus la o sursa de foc, participa sau nu la propagarea flacarilor. Acest comportament se datoreaza in mare masura (in jur de 70% daca trebuie sa dam o estimare rezonabila) materialului in sine, dar si partial tipului de instalatie si a elementelor din jur (in jur de 30%). Reactia la foc este, prin urmare, o proprietate intrinseca a produsului, dar poate fi influentata si de modul in care este lipit de cavitati sau de prezenta altor materiale combustibile in vecinatate. Conform Regulamentului privind Produsele de Constructie (CPR), aceasta caracteristica este de obicei declarata in Declaratia de Performanta (DoP), a carei arie de aplicare variaza in functie de tipul de instalatie si de interactiunea cu alte componente.
- Rezistenta la foc: Aceasta clasificare se refera la capacitatea unui element de partitie (de exemplu perete, podele si acoperisuri sau tavan) de a asigura, pentru o anumita perioada, stabilitatea si siguranta necesare si de a permite evacuarea ocupantilor in caz de incendiu. Clasele de rezistenta la foc sunt exprimate prin litere, de exemplu „EI”, urmate de numarul de minute de rezistenta (de exemplu, EI 30, EI 60). Aceasta caracteristica, de regula, apartine intregului sistem de partitie. Poate fi declarata si pentru anumite produse, numai daca acestea indeplinesc o functie de partitie, cum ar fi usile sau panourile sandwich.
Prin urmare, este esential sa se faca distinctia intre reactia la foc si rezistenta la foc:
- Prima este o proprietate a produsului individual, de obicei, impusa de standardele de performanta CPR.
- Cea din urma se refera la intregul sistem sau element de partitie si este de obicei, legata de reglementarile nationale de siguranta la incendiu. In principiu, certificarea CPR nu este aplicabila atunci cand se lucreaza cu sisteme sau combinatii de produse, cu exceptia cazului in care acest lucru este prevazut in mod explicit intr-un standard tehnic.
Specificitatea acoperisurilor: o neintelegere fundamentala
Pentru acoperisurile exterioare, caracteristicile necesare sunt o combinatie de reactie la foc si rezistenta la foc, ceea ce creeaza o confuzie considerabila in randul producatorilor si a altor actori din industrie. In special, ramane neclar daca aceste caracteristici se refera la produsul individual, de exemplu, stratul de hidroizolatie, sau la intregul sistem de acoperis format din izolatie termica, bariera de vapori si structura de sustinere.
Aceasta conceptie gresita provine din faptul ca, desi Regulamentul privind Produsele de Constructie (CPR) impune declararea performantei pentru produsele de constructie, realitatea arata ca, comportamentul la foc depinde in primul rand, de sistemul in ansamblu si nu doar de produs.
Cele doua componente ale performantei la foc a acoperisurilor
Performanta la foc a unui acoperis exterior in UE, conform EN 13501‑5 si CEN/TS 1187, se bazeaza pe doua aspecte principale:
- Propagarea flacarii la suprafata: Acest aspect este mai apropiat de conceptul de „reactie la foc” si depinde in proportie de aproximativ 70%* de materialul stratului exterior. Substratul de dedesubt poate juca, de asemenea, un rol, dar este secundar fata de produsul de suprafata.
- Penetrarea focului: Acest parametru este strans legat de rezistenta la foc. Evalueaza daca flacarile pot trece prin elementul separator (intregul acoperis), creand un risc de raspandire catre alte compartimente de incendiu ale cladirii. In acest caz, stratul exterior de hidroizolatie are o influenta redusa, in timp ce alte componente, cum ar fi izolatia si structura acoperisului, sunt decisive. Aici avem situatia opusa - doar aproximativ 30%* din responsabilitate poate fi atribuita produsului de suprafata si aproximativ 70%* intregului sistem de acoperis.
*Nota: Valorile 70% si 30% nu sunt cifre exacte; ele sunt aproximative si servesc la ilustrarea conceptului si la oferirea unei orientari la scara.
Aceasta dualitate genereaza o dezbatere constanta intre producatori si tehnicieni, carora le este dificil sa determine in ce „zona” ar trebui declarata si evaluata performanta la foc a acoperisurilor.
Metode de testare si complexitate suplimentara
Situatia este complicata si mai mult de faptul ca exista o singura metoda de testare – CEN/TS 1187, impartita in patru submetode diferite pentru clasificarea la foc a acoperisurilor, care evalueaza aspecte diferite. In special, acestea sunt:
- Metoda T2, care se concentreaza doar pe propagarea flacarii si este mai apropiata de conceptul de „reactie la foc” si de certificarea produsului conform CPR.
- Metoda T4, pe de alta parte, testeaza in principal penetrarea focului, acordand o importanta mai mare sistemului de acoperis decat produsului individual de suprafata, asa cum se face de obicei in evaluarea rezistentei la foc.
Prin urmare, nu este surprinzator daca un acoperis cu clasificare Broof T2 prezinta penetrarea focului in practica sau daca un altul cu clasificare Broof T4 prezinta o propagare semnificativa la suprafata in timpul unui incendiu real. Dimpotriva, acest lucru este complet normal.
In concluzie, cu T2 aproximativ 70% din comportament depinde de produsul de suprafata al acoperisului, in timp ce cu T4 situatia este inversata: doar aproximativ 30% se datoreaza acestui tip de produs si aproximativ 70% intregului sistem.
Nota: Valorile 70% si 30% nu sunt cifre exacte; acestea sunt aproximative si servesc la ilustrarea conceptului si la orientarea scalei.
Aceasta confuzie se reflecta in mod clar si in sectorul sistemelor fotovoltaice, unde instalarea panourilor modifica semnificativ dinamica unui incendiu pe acoperis, in special in ceea ce priveste raspandirea flacarii la suprafata.
Sursa: The Fire Performance and Classification of External Roofs: Analysis and Criticalities
