Eliminarea convectiei prin utilizarea la interior si la exterior a panotarilor cu placi lemnoase EGGER OSB si EGGER DHF cu muchie nut si feder
Indiferent de sistemul constructiv ales, proiectarea corecta a unei constructii se bazeaza inainte de toate pe o buna intelegere a notiunilor generale de fizica constructiilor. Dintre acestea, este esentiala intelegerea modului in care are loc transportul caldurii si al umiditatii prin elementele de anvelopa (pereti exteriori si acoperis) ale unei cladiri.
Este binecunoscut faptul ca aerul contine in permanenta o anumita cantitate de apa sub forma de vapori. Aceasta cantitate continuta la un moment dat de un metru cub de aer poarta numele de umiditate relativa a aerului (RH) si poate fi mai mica sau mai mare, in functie de temperatura. Cand concentratia vaporilor de apa este maxima, umiditatea relativa a aerului este de 100%, iar vaporii au ajuns la saturatie. Din acel moment, ei vor cauta sa-si echilibreze presiunea, migrand din zonele cu concentratie mai mare, catre cele cu concentratie redusa, de regula de la interiorul catre exteriorul unei constructii in anotimpul rece, respectiv de la exterior catre interior in sezonul cald.
Pe traseul lor catre exterior, vaporii de aer strabat straturile componente ale elementelor de anvelopa cu o viteza ce depinde de grosimea, natura si densitatea respectivelor straturi. Acolo unde vaporii de apa intalnesc o suprafata rece si greu permeabila, incep sa condenseze, adica trec fizic din starea gazoasa (vapori) in cea lichida (picaturi de apa). Punctul in care se produce modificarea starii de agregare se numeste punct de roua, iar sectiunea din material in care vaporii incep sa condenseze - plan de condensare. Pentru a evita riscul acumularii de umiditate din condens in interiorul elementelor de anvelopa, peretii exteriori si acoperisurile trebuie proiectati astfel incat condensarea sa nu se produca deloc sau planul de condensare sa se localizeze cat mai spre exteriorul constructiei (risc scazut de condensare), permitand ventilatia rapida a vaporilor pe tot parcursul anului, respectiv uscarea completa a suprafetei umezite in timpul verii.
Transportul umiditatii prin peretii exteriori si acoperisurile constructiilor este deci rezultatul diferentelor de temperatura si presiune dintre interior si exterior. Cand se produce prin suprafata, fenomenul se numeste difuzie, iar prin rosturile neetansate - convectie. Diferenta majora dintre cele moduri de transport ale umiditatii este ca difuzia este un proces permanent ce nu poate fi stopat (ci cel mult incetinit), pe cand convectia poate fi complet eliminata printr-o proiectare adecvata si o instalare corecta. Structural, convectia trebuie intotdeauna eliminata, intrucat cantitatea de vapori de apa antrenata prin elementul de anvelopa de curentii de aer produsi prin strapungeri si rosturi neetansate (adica cea transportata prin convectie) cu risc potential de condensare in interiorul elementului si de acumulare in element este de circa 300-400 de ori mai mare decat cea care tranziteaza anvelopa prin suprafata acesteia (prin difuzie).
Se intelege asadar ca marea provocare in privinta proiectarii corecte a unei constructii e modul in care se reuseste eliminarea convectiei si controlarea difuziei.
1) Eliminarea convectiei se realizeaza in urmatoarele moduri:
a) Prin utilizarea atat la interior, cat si la exterior a panotarilor cu placi lemnoase EGGER cu muchie nut si feder (EGGER OSB si EGGER DHF).
b) Pentru placile cu muchie dreapta: prin etansarea tuturor rosturilor de imbinare dintre placi cu benzi de etansare si prin instalarea unei bariere suplimentare de vapori la interior, respectiv a unei folii anticondens la exterior, peste panotaj.
2) Controlul difuziei
In cazul sarpantelor si al peretilor exterior compusi, se urmareste ca viteza de difuzare prin straturile componente sa nu fie foarte rapida, pentru a se elimina riscul aparitiei condensului si al acumularii de umiditate in interior. Cu alte cuvinte, cantitatea de vapori de apa care s-ar putea potential inmagazina la interior trebuie sa fie mai mica decat capacitatea peretelui/sarpantei de a elimina acea umiditate prin ventilatie. Acest lucru se poate realiza in doua moduri:
a) Alegerea unui sistem constructiv "cu difuzie deschisa" (permeabil la vapori)
b) Alegerea si dispunerea straturilor componente ale elementului de anvelopa de asa maniera incat viteza de difuzare (permisivitatea la vapori = valoarea sd) sa scada gradual de la interior catre exterior. De obicei, valoarea sd de la interior trebuie sa fie aproximativ de 10 ori mai mare decat valoarea sd de la exterior, pentru o difuzie sigura, nepericuloasa.
In practica, aceasta regula e asigurata prin utilizarea foliilor, care pot avea rolul de bariere de vapori cand sunt instalate la exterior, sau de straturi cu difuzie controlata (asa numitele folii anticondens, sau membrane de acoperis), folosite de regula la exterior.
In esenta, vorbim asadar de sisteme cu difuzie deschisa (permeabile la vapori) si de sisteme cu difuzie inchisa. Sistemele cu difuzie deschisa sunt considerate sisteme sigure, capabile sa permita transportul umiditatii prin anvelopa pe toata perioada anului, fara riscul de acumulare al umiditatii din condensarea vaporilor de apa in interiorul peretilor exteriori si/sau acoperisului. Sistemele cu difuzie inchisa - cazul structurilor placate cu OSB atat la interior, cat si la exterior -, desi aparent mai ieftine, sunt in fapt mult mai dificil de realizat corect din punct de vedere termotehnic si presupun o mai mare indemanare si atentie la instalare din partea montatorului. Din aceasta perspectiva, EGGER recomanda intotdeauna utilizarea sistemelor cu difuzie deschisa.
Este binecunoscut faptul ca aerul contine in permanenta o anumita cantitate de apa sub forma de vapori. Aceasta cantitate continuta la un moment dat de un metru cub de aer poarta numele de umiditate relativa a aerului (RH) si poate fi mai mica sau mai mare, in functie de temperatura. Cand concentratia vaporilor de apa este maxima, umiditatea relativa a aerului este de 100%, iar vaporii au ajuns la saturatie. Din acel moment, ei vor cauta sa-si echilibreze presiunea, migrand din zonele cu concentratie mai mare, catre cele cu concentratie redusa, de regula de la interiorul catre exteriorul unei constructii in anotimpul rece, respectiv de la exterior catre interior in sezonul cald.
Pe traseul lor catre exterior, vaporii de aer strabat straturile componente ale elementelor de anvelopa cu o viteza ce depinde de grosimea, natura si densitatea respectivelor straturi. Acolo unde vaporii de apa intalnesc o suprafata rece si greu permeabila, incep sa condenseze, adica trec fizic din starea gazoasa (vapori) in cea lichida (picaturi de apa). Punctul in care se produce modificarea starii de agregare se numeste punct de roua, iar sectiunea din material in care vaporii incep sa condenseze - plan de condensare. Pentru a evita riscul acumularii de umiditate din condens in interiorul elementelor de anvelopa, peretii exteriori si acoperisurile trebuie proiectati astfel incat condensarea sa nu se produca deloc sau planul de condensare sa se localizeze cat mai spre exteriorul constructiei (risc scazut de condensare), permitand ventilatia rapida a vaporilor pe tot parcursul anului, respectiv uscarea completa a suprafetei umezite in timpul verii.
Transportul umiditatii prin peretii exteriori si acoperisurile constructiilor este deci rezultatul diferentelor de temperatura si presiune dintre interior si exterior. Cand se produce prin suprafata, fenomenul se numeste difuzie, iar prin rosturile neetansate - convectie. Diferenta majora dintre cele moduri de transport ale umiditatii este ca difuzia este un proces permanent ce nu poate fi stopat (ci cel mult incetinit), pe cand convectia poate fi complet eliminata printr-o proiectare adecvata si o instalare corecta. Structural, convectia trebuie intotdeauna eliminata, intrucat cantitatea de vapori de apa antrenata prin elementul de anvelopa de curentii de aer produsi prin strapungeri si rosturi neetansate (adica cea transportata prin convectie) cu risc potential de condensare in interiorul elementului si de acumulare in element este de circa 300-400 de ori mai mare decat cea care tranziteaza anvelopa prin suprafata acesteia (prin difuzie).
Se intelege asadar ca marea provocare in privinta proiectarii corecte a unei constructii e modul in care se reuseste eliminarea convectiei si controlarea difuziei.
1) Eliminarea convectiei se realizeaza in urmatoarele moduri:
a) Prin utilizarea atat la interior, cat si la exterior a panotarilor cu placi lemnoase EGGER cu muchie nut si feder (EGGER OSB si EGGER DHF).
b) Pentru placile cu muchie dreapta: prin etansarea tuturor rosturilor de imbinare dintre placi cu benzi de etansare si prin instalarea unei bariere suplimentare de vapori la interior, respectiv a unei folii anticondens la exterior, peste panotaj.
2) Controlul difuziei
In cazul sarpantelor si al peretilor exterior compusi, se urmareste ca viteza de difuzare prin straturile componente sa nu fie foarte rapida, pentru a se elimina riscul aparitiei condensului si al acumularii de umiditate in interior. Cu alte cuvinte, cantitatea de vapori de apa care s-ar putea potential inmagazina la interior trebuie sa fie mai mica decat capacitatea peretelui/sarpantei de a elimina acea umiditate prin ventilatie. Acest lucru se poate realiza in doua moduri:
a) Alegerea unui sistem constructiv "cu difuzie deschisa" (permeabil la vapori)
b) Alegerea si dispunerea straturilor componente ale elementului de anvelopa de asa maniera incat viteza de difuzare (permisivitatea la vapori = valoarea sd) sa scada gradual de la interior catre exterior. De obicei, valoarea sd de la interior trebuie sa fie aproximativ de 10 ori mai mare decat valoarea sd de la exterior, pentru o difuzie sigura, nepericuloasa.
In practica, aceasta regula e asigurata prin utilizarea foliilor, care pot avea rolul de bariere de vapori cand sunt instalate la exterior, sau de straturi cu difuzie controlata (asa numitele folii anticondens, sau membrane de acoperis), folosite de regula la exterior.
In esenta, vorbim asadar de sisteme cu difuzie deschisa (permeabile la vapori) si de sisteme cu difuzie inchisa. Sistemele cu difuzie deschisa sunt considerate sisteme sigure, capabile sa permita transportul umiditatii prin anvelopa pe toata perioada anului, fara riscul de acumulare al umiditatii din condensarea vaporilor de apa in interiorul peretilor exteriori si/sau acoperisului. Sistemele cu difuzie inchisa - cazul structurilor placate cu OSB atat la interior, cat si la exterior -, desi aparent mai ieftine, sunt in fapt mult mai dificil de realizat corect din punct de vedere termotehnic si presupun o mai mare indemanare si atentie la instalare din partea montatorului. Din aceasta perspectiva, EGGER recomanda intotdeauna utilizarea sistemelor cu difuzie deschisa.
Perete exterior cu difuzie deschisa si fatada ventilata
- Fatada din lambriu de lemn
- Sipci 40x60mm cu ventilatie
- Placa fibrolemnoasa cu rol de izolatie fonica
- Placa EGGER DHF 15mm
- Montanti din lemn masiv 100 x ≥ 160mm
- Termoizolatie din celuloza sau lana de lemn
- Placa EGGER OSB 3, 15mm
- Placa de gips-carton sau ipsos armat cu fibre celulozice 12,5mm
Acoperis ventilat permeabil la vapori
- Acoperire cu tigle
- Sipci si contrasipci 40x60mm
- Placa EGGER DHF 15mm nut si feder
- Capriori 80 x ≥ 200mm. ar = 62,5cm
- Termoizolatie din celuloza sau vata minerala 200mm
- Placa EGGER OSB 3, 15mm
- Placa de gips-carton sau ipsos armat cu fibre celulozice 12,5mm
EGGER ofera solutii de calitate pentru toate etapele unei constructii: pentru pardoseala, pereti, tavan si acoperis.
In cazul in care doriti sa aflati mai multe despre placile EGGER OSB si EGGER DHF, faceti clic pe pozele prezentate mai jos sau cereti oferta de pret ori alte informatii de la persoana de contact a firmei EGGER Romania Srl - Divizia Constructii, folosind butonul corespunzator.
In cazul in care doriti sa aflati mai multe despre placile EGGER OSB si EGGER DHF, faceti clic pe pozele prezentate mai jos sau cereti oferta de pret ori alte informatii de la persoana de contact a firmei EGGER Romania Srl - Divizia Constructii, folosind butonul corespunzator.
